Nu conteaza cand s-a intamplat "tarashenia", ideea e ca aveam prieten de un an. Credeam ca il cunosc, na...ca nu ma mai asteapta surprize majore din partea lui. Credeam ca daduse ce avea mai bun din el, credeam ca deja imi aratase cate le stie. :) Dar nu; spre uimirea mea, omu' putea mai mult. Si nu se multumea cu "ok". Trebuia sa fie peste medie, peste toti, trebuia sa fie nr.1, zeul, regele suprem, trebuia sa fie tot. Asa ca n-a avut stare pana...Pana intr-o zi, cand vine la mine cu o fata emotionata, cu o licarire in ochi despre care eu nu stiam ca prevesteste "raul"...si-mi zice: Iubita...am sa-ti arat ceva nou. Abia astept... EU nerabdatoare, sarind in sus de bucurie, batand din palme si cu ochii cat cepele in cap intrebam incontinuu: ce? ce? ce? =)) La care el: rabdare iubita, rabdare...;
Acestea sunt primele 17 secunde din cea mai penibila experienta sexuala a mea...Ceea ce a urmat dupa aceste 17 secunde in care viata mea inca era roz si inca nu vazuse "partea raului", se poate descrie prin confuzie, uimire, soc, durere, groaza, disperare, mila, iar uimire si iar soc. In mintea mea se derulau intreari de genu: Ba...asta ce naiba face...? Ba, treaba asta e pe bune? Persoanele care stiu intreaga intamplare au ras cu gura pana la urechi...eu inca nu pot sa rad...:) mai mustacesc si eu din cand in cand dar indiferent cat timp a trecut peste, tot e prea devreme pentru rasete.
Ca sa va mai spulber din imaginatie, va spun ca n-are legatura cu nici o practica sado-maso si n-are legatura nici " cu curu' " (asta fiind expresia care se foloseste la noi in gasca; da stiu...suntem niste nesimtiti...) Totusi au fost niste clipe de teroare si la sfarsit, ca orice femeie proasta, am mai avut puterea sa si zambesc... Aaaa, si sa nu uitam, la intrebarea clasica "iubita, ti-a placut?" am raspuns la fel de clasic "da"... :)))) Asa ca omul nu stie cat am suferit eu, nu stie cat am indurat :) El se considera in contiunare zeu si maestrul desavarsit al acelei "miscari" care de fapt nu-i miscare da' nu stiu cum s-o numesc... Ma simt intr-un fel vinovata...fata de fetele care au urmat dupa mine...cat or mai fi patimit si ele...poate totusi s-o fi gasit una care sa-i explice ca "nu-i treaba". Ba, da nu-i treaba deloc...
La o perioada de timp dupa aceasta intamplare, am aflat ca ideea nu o avusese el, de capul lui. Nu dragilor. Ideea era "preluata" de la un prieten, care si el auzise de la un prieten. Auzi...cica "the move" isi face treaba, e moartea si cancerul femeilor. Intr-adevar, era. Dar nu in modul pozitiv in care credeau ei...Numai eu stiu cate blesteme si cate injuraturi am aruncat asupra prietenului lui care ii divulgase secretul...care ii povestise despre "the move" si care ii impartasise din cunostintele lui. Ca de la maestru la elev, taina acestei "dracii" ca nu mai stiu cum s-o numesc, a fost transmisa din generatie in generatie, din gura in gura, a trecut pe la multi prieteni...asa ca fetelor, beware... "The move" ar putea fi mai aproape decat credeti...
In apararea inculpatului,adica a prietenului meu de atunci, a omului care mi-a aratat "the evil side", tin sa precizez ca el era chiar de treaba, bine, ca majoritatea prietenilor mei, ii fila o lampa si mai fura curent, dar in mare parte ok. Si ma iubea, si era atent si grijuliu. Si da...intotdeauna in cautare de "ceva nou"...spre marea indurerare a sufletului meu... :)
Postări
