
Pentru ca am ajuns la concluzia ca nu-mi doresc sa fiu mireasa. Majoritatea prietenelor mele viseaza de mici la cum va fi rochia lor de mireasa, la cum va fi nunta, la cum va fi mirele...au planificat totul pana la cele mai mici detalii...
Recunosc, a existat o perioada in viata mea cand mi-am dorit si eu sa ajung la statutul de "mireasa". Si am visat la o rochie aaaaaaalbaaaaaaa si...adidasi in picioare :) Am visat ca o sa ma imbat la propria-mi nunta si o sa cant cu lautarul de gat. Dar mi-a trecut si asta...
Majoritatea fetelor viseaza la nunta perfeta si la statutul de mireasa...dar acest statut dureaza o singura zi. Dupa care devii nevasta; La mine aici se rupe filmul si se termina fericirea. Nu vreau sa fiu nevasta, suna naspa. Nu vreau nici sa am sot, si asta suna naspa. Nu vreau sa existe sansa sa-mi spuna cineva sa spal vasele ca asta face sotia. Nu vreau sa am posibilitatea sa ma gandesc la divort. Nu vreau sa imi schimb numele de familie, nici sa port o discutie in care sa dau argumente de ce vreau sa-l pastrez. Nu vreau juraminte false in ziua nuntii repetate mecanic in fata ofiterului de stare civila "pentru ca asa se face". Nu vreau sa zambesc fortat in fata a 200 de persoane.
De ce sa-mi doresc toate astea? Pot sa am o relatie fericita si fara atatea batai de cap. Si daca se termina relatia, macar nu ajung divortata. Ca suna nasol. Si daca dureaza pana la adanci batraneti, stiu ca a stat langa mine pentru mine, nu pentru ca "sunt nevasta-sa".
Majoritatea relatiilor au termen de valabilitate. Nu vad de ce sa incerci sa-i prelungesti termenul printr-o nunta. E ca si cand ai baga un rest de mancare la frigider, ca sa nu se strice. Cu toate ca stii ca nu-l mai vrei, si nu-l mai mananci mai tarziu, preferi sa il salvezi decat sa-l arunci. Parerea mea... nu sunt impotriva nuntilor in general. Fiecare face ce vrea...am zis doar ca nu este pentru mine.
N-am material de nevasta...recunosc...sunt si cam instabila psihic; si emotional. Si daca intr-o dimineata mi se pune mie pata sa plec, plec. Sau daca mi se pune pata sa plece el, pleaca. Asa ca n-am nevoie de o bucata de hartie ca sa-mi puna bete in roate. N-am nevoie de o bucata de hartie care sa-mi demonstreze ca barbatul de langa mine ma iubeste. E de ajuns sa fie langa mine; Atat cat isi doreste cu adevarat. Restul...ar fi prea mult...ar fi degeaba...ar fi din comoditate...si eu nu vreau o relatie comoda.
Nu salivez in fata magazinelor cu rochii de mireasa. Nu e chiar un pacat... multi baieti/barbati ar rasufla usurati daca ar auzi aceste cuvinte din partea prietenelor lor :) Si nu inteleg...cum naiba cred unii ca fericirea lor atarna de o bucata de hartie? Cu ce schimba casatoria o relatie? Ca am auzit numai lucruri nasoale: apar certuri dupa casatorie si nu mai faci dragoste atat de des. Frate, pot sa am toate astea si fara o noapte de circ in care toata lumea sa se uite la mine si sa imi zambeasca fals. Fara o noapte in care toate "aspirantele la rolul de mireasa" sa imi doreasca moartea, fara mii de pupaturi pe obraz cu rude necunoscute de gradul paishpe. Fara batai de cap. E mai simplu sa ai o relatie. Lunga, scuta, cum o fi. E mai simplu sa stii ca omul de langa tine alege in fiecare dimineata sa se trezeasca langa tine pentru ca asta isi doreste, nu pentru ca ii e frica de un divort. Dragostea n-are nevoie de hartii. Si nici eu.
Bine, cu darurile de nunta sta altfel treaba. Alea sunt dispusa sa le primesc oricand, indiferent daca sunt/nu sunt casatorita si indiferent daca sunt/ nu sunt implicata intr-o relatie. Si parca ar merge si o petrecere a burlacitelor...asa, pentru repetitie, in caz ca se hotaraste vre-una sa faca pasul "cel mare".